SYAA | Amenajarea spatiului public: studiu Piata Universitatii
  • Amenajarea spatiului public: studiu Piata Universitatii
  • Studiu Piata Universitatii - amenajarea spatiului public
  • Studiu Piata Universitatii - amenajarea spatiului public suprateran
  • Amenajarea spatiului public suprateran parcaj Piata Universitatii
  • Schema analiza compozitionala Piata Universitatii

Studiu – Piata Universitatii

Studiu privind Amenajarea spatiului public suprateran parcaj Piata Universitatii

Consultanti restaurari monumente istorice: Irina Criveanu-Quatro Design; Suprafata: A teren: 4.721mp; Anul: 2011

 

Piata Universitatii este spatiul cu cele mai mari sanse de a deveni piata urbana reprezentativa a Bucurestiului datorita relatiei cu o cladire semnificativa, a istoriei locului (aflat pe fostul amplasament al Manastirii Sf. Sava si al Academei Domnesti), a resursei de spatiu pietonal, a conectivitatii urbane, a proximitatii fata de centrul istoric si a simbolisticii culturale si sociale. Este locul din Bucuresti in care se percep cel mai bine eforturile unei societati, continuate timp de mai multe generatii, de a urmari o idee de compozitie urbana complexa si subtila.
Piata Universitatii este gandita ca un salon urban curatat de orice obiecte inutile, gata de a-si primi vizitatorii, si in care piesele de rezistenta sunt cele 4 statui. Acestea devin centre de interes, elemente ordonatoare aflate la intersectia axelor structurante ale spatiului dar si spatii de odihna si de intalnire.

2-1

2-2-legenda

Care este Piata reprezentativa a Bucurestiului?

Structura sociala eterogena, specificul predominat comercial-sezonier, administratia fragila au generat un tesut organic si nu au condus la aparitia unor spatii publice coerente. Abia dupa mijlocul secolului XIX organizarea sociala si statala, coagularea unei vieti civice, cresterea populatiei si a fortei economice au dus la dezvoltarea unor preocupari urbansitice si la actiuni concrete asupra structurii urbane. S-au trasat bulevarde, s-a regularizat trama stradala iar spatiile publice s-au coagulat la intersectia acestor noi artere. Apare astfel configurarea hausmanniana a pietelor de pe bulevardul Est-Vest: Pache, Rosetti, Kogalniceanu cat si seria de piete de pe axa Nord-Sud: Arcul de Triumf, Victoriei, Romana, intersectia de la Universitate. Pe Calea Victoriei se creaza alveole de spatiu urban, piatete in fata unor cladiri importante: Ateneul, Palatul Regal, Consiliul de Ministri, Teatrul Odeon, Cercul Militar. In fata Palatului Regal se produce un esec urbanistic major, intentia de creare a unei piete reprezentative a Regatului conduce la demolari masive si la destructurarea spatiilor urbane coerent constituite pana atunci. Nu mai este insa timp si pentru reconstructie. Dupa razboi axa Nord-Sud se prelungeste pana la Piata Scanteii, se organizeaza Piata Salii Palatului si se configureaza noua axa Est-Vest (Victoria Socialismului) si pietele Constitutiei, Unirii, Alba Iulia. Aceste piete sunt de fapt spatii verzi sau mari intersectii scenografice din care viata publica este exclusa. Concepute la granita intre secolele XIX si XX, sau in perioada socialista, cand traficul pietonal si cel auto puteau coexista, pietele orasului au fost invadate de traficul contemporan, au devenit noduri intermodale ale transportului in comun, iar spatiul pentru pietoni a ramas strict utilitar. Aceste piete sunt acum doar mari si aglomerate intersectii. Se observa ca dintre toate pietele importante ale orasului, Piata Universitatii este singura care este asezata adiacent unei circulatii majore.

Pietele reprezentative ale unui oras, ale unei Capitale, isi castiga importanta si semnificatia prin organizarea in proximitatea cladirilor institutiilor fundamentale ale societatiii:

– Catedrala – situl ales cat si solutia arhitecturala sunt periferice;

– Palatul Regal – un proiect ratat; piata nu va mai putea avea amploarea necesara, trafic substantial.

– Presedentia – palatul e asezat intr-un parc ingradit, amplasare periferica;

– Parlamentul – organizat acum in Casa Poporului cu simbolistica negativa si cu imprejmuirea aferenta, trafic substantial, parcare, lipsa conectivitatii cu tesutul orasului;

–  Guvernul – aflat intr-o mare intersectie si imprejmuit, trafic intens;

– Primaria – aflata vizavi de un parc, trafic substantial;

– Teatrul National – imobilul initial nu s-a reconstruit, cel actual are o arhitectura dicutabila si are in fata un parc;

– Opera – imobil recent, are in fata un parc, amplasare periferica;

– Gara – imobile functionaliste de locuinte pe 2 laturi si un parc in mijloc, lipsa conectivitatii.

Singurele cladiri reprezentative care au generat spatii urbane de calitate, finalizate coerent, sunt Ateneul (din pacate gradina a fost amputata iar demolarile interbelice au dezechilibrat spatiul) si Universitatea.

Intrebare: Dintre urm?toarele zone/pie?e/bulevarde, care vi se pare  cea/cel mai reprezentativ/? pentru Centrul Bucure?tiului?

 

 snspa

 

  

 

Pentru mai bine de un sfert din responden?i, Pia?a Universit??ii reprezint? principalul centru simbolic al Bucure?tiului. Acest lucru se datoreaz? ?i faptului c? Pia?a Universit??ii, prin compara?ie cu toate celelalte, este ?i un loc important al memoriei sociale cu caracter civic, fiind singurul loc al manifest?rilor spontane din Capital?. Toate celelalte spa?ii, de?i sunt înc?rcate cu simboluri politice, istorice sau comerciale nu au reu?it s? asimileze ?i suficient? simbolistic? de tip social.

Studiu sociologic al SNSPA, 2011

 

Fragilitatea monumentului. Monumentul mobil.

4-1

Statuile care au fost demolate de regimul comunist dupa 1948 sunt statuile regilor Romaniei, o mare parte dintre cele ale personalitatilor politice ale inceputului de secol si unele monumente comemorative. Doar cateva dintre acestea au fost reconstruite, de multe ori pe alt amplasament si mai intotdeauna pierzandu-si valoarea artistica si simbolica. O caracteristica a vietii monumentelor de for public este precaritatea si provizoratul amplasamentului acestora. Traseul Lupei Capitolina, dar al Romei din 1906: amplasata initial la Expozitia este asezata in 1908 in P-ta Sf. Gheorghe de la intrarea in Lispcani, in locul statuii poetului roman Ovidiu, este mutata in anul 1931 pe Dealul Mitropoliei, este mutata in anul 1965 in Piata Dorobanti, este mutata in anul 1997 la Piata Romana si in final este mutata in anul 2010 pe amplasamentul initial. Un periplu de 100 de ani ce ilustreaza relativitatea ideii de monument.

Singura grupare coerenta a unor statui este cea de la Piata Univesitatii, alinierea celor 4 statui sustinand axul cladirii Universitatii si ritmand latura lunga a pietei. Avand drept pivot statuia lui Mihai Viteazu, celelalte statui au variat ca amplasament jumatate de secol, in final gasindu-si (1936) pozitia optima in raport cu spatiul pietei si cu cladirile invecinate.

10--schema-evolutie-pozitie-statui

Monumente de for public in bucuresti

3-1

3-2-titlu-si-legenda

Statuile personalitatilor medievale – voievozi, stolnici, spatari – sunt in general grupate in zona veche a orasului si amplasate pe langa biserici – Dealul Mitropoliei, Biserica Sf. Gheorghe. Statuia Spatarului Mihail Cantacuzino (1865, sculptor Carl Storck), a fost prima statuie ridicata din Bucuresti, fiind amplasata in axul Spitalului Coltea. Statuia lui Mihai Viteazu (1874, sculptor Carrier Beleusse) a fost doua si prima ecvestra, fiind amplasata in axul Universitatii. Cele doua cladiri erau, la vremea lor, cele mai importante edificii din Bucuresti.

Statuile Regilor Romaniei – Carol I (1939, sculptor Ivan Mestrovici) si Ferdinand (1940, sculptor Ivan Mestrovici)  se afla pe Calea Victoriei/ in Piata Victoriei si sunt singurele statui ecvestre in afara celei a lui Mihai Viteazul. Sunt statuile intregitorilor tarii. Calea Victoriei (sau in Piata Victoriei). Astfel, una dintre cele mai vechi si semnificative strazi a orasului, pe care se afla si Palatal Regal, devine o Cale a Regilor.

Statuile celorlalti 2 regi, Carol II si Mihai ar trebui asezate tot pe Calea Victoriei pentru a consolida axul  simbolic ce se inchide la nord cu Arcul de Triumf si care ar trebui sa primeasca un contrapunct si in capatul din sud.

Statuile personalitatilor politice ale inceputului de secol, creatorii Romaniei moderne, se gasesc cu precadere  in zona  dintre P-ta Universitatii si P-ta Romana. Ele sustin si puncteaza axele nou deschise ale orasului, bulevardele sau piatetele in care sunt amplasate purtandu-le de obicei numele. Modul in care au fost amplasate aceste statui s-a coordonat coerent cu dezvoltarea urbana si arhitectura cladirilor.

Axa Est-Vest ii gasim pe Mihail Kogalniceanu, Ion Bratianu, CA Rosetti, Pake Protopopescu iar pe axa Nord-Sud pe Lascar Catargiu, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Barbu Catargi.

Grupurile statuare au de obicei ca autori sculptori francezi (Antonin Mercie, Ernest Dubois), germani (Wladimir Hegel) dar si romani (Carol Storck, Oscar Han etc).

Statuile oamenilor de cultura sunt amplasate in general in relatie cu edificiile culturale importante (Universitatea, Ateneul, Opera). Numarul lor este mic iar impactul lor urban este redus – statuile lui Mihai Eminescu, George Enescu, IL Caragiale sunt asezate in squaruri verzi.

O execeptie remarcabila o constituie statuile carturarilor IH Radulescu, Gheorghe Lazar, Spiru Haret, amplasate in Piata Universitatii.

Monumentele comemorative, ridicate in general in memoria eroilor primului razboi, sunt grupate adiacent zonei centrale, in zona de vest si de nord (eroii aerului). Monumentele eroilor Revolutiei de la 1989, de cele mai multe ori  incoerente stilistic, sunt grupate in centru.

Statuile personalitatilor straine – oameni politici sau de cultura – sunt grupate nordul orasului, zona in care se afla si cele mai multe ambasade.

Alte monumente semnificative (Arcul de Triumf, Lupa Capitolina, Kilometrul Zero) se afla cu precadere pe axa Nord-Sud a orasului.

In aceasta analiza nu am cuprins monumentele aflate in parcuri (Cismigiu, Harastrau) precum si cele aflate in curtile imprejmuite ale unor institutii (Ministerul Afacerilor Externe, Muzeul Armatei, Academia Romana, Biserici, Cimitirul Bellu), statui decorative, fantani, basoreliefuri etc.